N-am mai scris de mult pe aici. Mi se pare inutil sa scriu pe blog. Nu vad ce as avea de spus cuiva despre mine. Despre altii, iar, m-am saturat sa scriu. Mi se pare oricum inutil sa scrii despre orice. Incep sa ajung la concluzia aia trista ca lumea vrea sa vada poze si filmulete. Nici nu mi se mai pare o realizare isotrica inventarea alfabetelor. Poate ca ar fi fost mai bine fara ele.
Mi-ar fi placut sa scriu despre un batran ciudat care s-a asezat langa mine pe scarile de la TNB sa-mi spuna ca evreii conduc lumea dintotdeauna. Purta o traista si plete albe ii ieseau de sub o sapca vernil. Se-nfasurase-ntr-o patura, era noapte, a doua noapte de pseudorevolutie modoveneasca la Bucuresti. E ceva de atunci. Dar n-am avut chef sa scriu despre asta. Nici acum n-am. Daca o fac, e pentru a incerca sa inteleg de ce imi vine greu sa scriu despre intamplari care mi-au miscat timpanul si un colt dintr-un reper. Mi-a zis o gramada de aberatii personajul ala, el insusi evreu, mi-a zis cum in 89 era infiltrat in miscarea revolutionara, desi stia ca e o tampenie, nu se schimba nimic pentru protestele unor tineri, sforile se trag prin alte cotloane… Apoi l-a intalnit pe Putin intr-o cafenea, batranul meu juca table, Putin vorbea prea mult. Mi-a mai spus ceva despre cum se pot provoca seismele, el stie, caci tatal lui a lucrat la institut si daca nu va aparea fenomenul pur si simplu din pamant, o sa-l faca el sa apara. Un netot mi-a spus aberatii intr-o seara pe scarile unui teatru, sincer, mi-a placut conversatia aia. Atat de mult, incat m-am intrebat pentru prima data ceva ce multi trebuie ca s-au intrebat inaintea mea: oare evreii au scris Biblia pentru a se autodeclara preferatii divinitatilor, locuitorii pamantului sfant? Oricum, si Biblia lor e tot o scriitura, cineva trebuia sa scrie si o carte pe care sa o denumeasca “sfanta”. O carte a cartilor. Evreilor le-a trecut prin cap sa faca asta. Au facut-o. Scriitura a avut succes. M-am ateizat de tot.
N-am chef sa mai scriu. N-am idei. Poate ca maine voi avea din nou chef de scris. Vacantza de 1 mai. Dar n-am kef sa scriu. Plecare de la Universitate. Cu scandal. Procesul pe care il poarta o proprietara idioata care n-a muncit niciodata pentru apartamentul pe care isi permite totusi sa il inchirieze desi, legal, nu are dreptul. Altfel de ce mi-ar mai fi spus sa ma declar o nepoata idioata dintr-o provincie in care nu m-am nascut niciodata? I-au ramas mai multi bani din munca mea decat ar fi meritat. Sa-si hraneasca pisicile si sa-i stea in gat si-n ficat tot ce isi va mai achizitiona din ei. Cat de mincinosi pot fi batranii de Bucuresti. Dementul de la Universitate, dementa de la Universitate…
Trebuie sa verific ce este cu apartamentul din care am plecat. Simt ca trebuie sa fac asta pentru ca batrana doamna inconjurata de pisici sa nu-l mai inchirieze si altor tineri, pe bani grei, cu riscul prabusirii acreditat printr-o bulina rosie, cu riscul datului afara – parafat la nu stiu care judecatorie.
O sa revin cu detalii din povestea/ povestile pe care le-am auzit despre apartamentul ala si despre procese, de la matusa mea nenaturala, tanti Dana, femeie de moravuri usoare, care trece de mare doamna.
Dar azi nu am chef sa scriu. Poate ca voi avea maine. Azi ma indoiesc de tot ce tine de scris.
Completat sub: r Uncategorized
