e vremea schimbarilor prin redactii.
toti bloggerii scriu despre ele.
nu trebuie musai sa ai site de media.
poti sa ai doar un spatiu virtual nu neaparat cunoscut, in care sa-ti lasi impresiile de om al unei redactii.
sa scrii despre ceea ce vezi in jur, despre ce se petrece la biroul de alaturi.
sau despre ce se intampla cu tine.
despre socotelile tale cu criza sau cu una slash mai multe publicatii.
nu conteaza daca esti tanar sau trecut, cu experienta sau cu talent, ilustru necunoscut, interesant sau banal.
trebuie sa-ti versi pe net nemultumirile adunate in buzunar sau auzite aiurea, intr-un fumoar de trust.
eu nu te condamn. altii o fac. unii te citesc. unii ar spune chiar mai multe decat tine, dar tac.
exista trusturi in care deja se numara incompetentele, exista patroni care nu-si mai permit sa plateasca trantori.
pe alocuri, unii sunt dati afara pe nedrept, altii sunt tinuti pe posturi confortabile, pe acelasi nedrept, atestat in linguseli. altii pleaca de buna voie si, de cele mai multe ori, scarbiti.
diferenta dintre mine ca turnator pe net (pentru ca nu ma cred si n-am sa ma cred vreodata blogger, asa cum mi se pare penibil sa spun ca-s jurnalist!) e ca eu nu torn niciodata nimic concret. de ce? nici eu nu stiu, in momentele mele calme, ma gandesc ca e din caracter, in altele, mai razvratite, ma gandesc ca e din lasitate. de ce nu le spun in fata cui ar trebui sa le spun? pentru ca asta ar insemna sa cer ceva, n-am s-o fac, prefer sa caut pana ce voi fi multumita. poate ca nu voi fi niciodata multumita. si daca iti dezbraci orgoliul ce castigi? si daca te despoi de toate si nici macar nu reusesti sa te faci inteles? dar de ce vorbesc despre mine? am si eu nemultumirle mele, maine-poimaine vor fi devenit deja frustrari, daca deja nu or fi devenit. nu e nimic grav deocamdata in ceea ce simt pentru ca eu consider ca e normal sa fiu pe poztia pe care sunt la varsta mea; eu inca mai cred ca, odata cu vremea, voi invata mai mult, voi scrie mai mishto de atat, asta e ordinea in viata unui gazetar, la modul ideal. In cazul asta, idealul mi se pare normalitate. Anormal e sa te trezesti intr-o zi cu un post pe cap de nu poti sa-l duci, sa crezi ca ti se cuvine si sa nu incerci nici macar sa-l meriti dupa ce l-ai primit, daca inainte fusese treaba de noroc, tu n-aveai nicio vina. dar vine o vreme ca asta de acum, cand oamenii sunt dati afara si s-ar putea ca omul asta sa mai aiba o zi norocoasa si in locul lui sa fie dat afara unul mai competent, dar si cu gura mai mare. doar pentru ca acel competent considera ca n-are nevoie de linguseli, el are niscai talent si ditamai cheful de munca. si atunci, mai exista vreo linie dreapta in paralele astea trasate fara echer?
se mai intampla ca, de multe ori, cand te uiti cu cine iti imparti pozitia intr-o redactie, cu cine esti la fel platit, cand te uiti la ce face ala, iti dai seama ca degeaba ai incercat sa faci mai mult, mai grav, ca degeaba ai reusit sa faci mult mai mult, ca degeaba ti-ai pus la bataie ideile si noptile nedormite pentru a scrie a 10-a oara un text, fara ca nimeni sa ti-o fi cerut, cand nu se intampla mare lucru nici cu cardu, nici cu meritu, trusturile au ochii inchisi si depozitele incuiate. apoi trece un an si tu nu te-ai ales cu nimic. mi se pare normal sa te intrebi daca sa lasi sa mai treaca inca un an. la fel cum mi se pare normal sa ramai si sa tii in tine tot ce ai vrea sa strigi pe culoar, dar nu-ti permiti pentru ca nu esti un personaj dintr-o carte, esti intr-un trust de presa, in mare parte, unele dintre cele mai perverse spatii din tot ce oamenii numesc realitate. de-ati sti cum se scriu ziarele si revistele, nu v-ar mai mira de ce textele sunt asa cum sunt, de cele mai multe ori, proaste…
eu asist la niste plecari si nu-mi place. nici ce spun plecatii, nici cei ramasi in redactii. si simt nevoia sa spun si eu ceva pe tema asta, stiu ca nu ar trebui sa o fac. ce aud mereu? despre plecati, numai de rau. ce au mai scris/ spus plecatii? despre fostele redactii, numai de rau. eu nu stiu cui sa-i dau dreptate. toti au, in parte. dar de ce nimeni nu simte nevoia sa spuna un cuvant de bine despre ceilalti? de ce?
pentru ca vine o vreme ca asta de acum…
Completat sub: r Uncategorized
