povestea celor 10 case-nchiriate

la 1 octombrie, am intrat in anul V de bucuresti. pe 3 octombrie, am intrat in cea de X-a locuinta a mea in bucuresti. am stat in atatea case cu chirie, cat sa pot scrie un roman fluviu despre spatiile prin care am trecut. pasager de bucuresti, care crede ca e vremea sa-si recapituleze traseul!

partea I: katy

am ajuns in capitala intr-o zi insorita de toamna, am stationat intr-o casa din militari. pana si taximetristul avusese nevoie de harta ca s-o gaseasca. m-a primit vioaie d-na katy, proprietareasa, cum aveam sa-i spun in cele doua luni cat urma sa raman acolo. dar ea nu trebuia sa stie ca vila ei e pentru mine doar un spatiu de tranzit foarte limitat ca timp. katy m-a cazat la mansarda, unde am gasit o moldoveanca imbracata ponosit, nu intelegeam nimic din ce spunea, desi studiase Literele in Iasi, iar acum era masteranda a aceleiasi facultati, aici, in bucuresti. nici nu mai stiu cum o chema. camera avea doua paturi de lemn trist, un tavan gaurit, suspendat mult prea aproape de podea, o masa mizera pe care katy intinsese o musama pe care m-am grabit s-o ascund sub patul meu prafuit. apoi am plecat prin piata cu ieseanca cea de ne-nteles graitoare. mi-am cumparat niste pijamale portocalii sa dau o dara de culoare noii mele locuinte stranii. caci mirosea a praf si a umed casa lui katy. si proprietareasa avea parul negru, interminabil de negru, si-l tinea intr-un coc greu sau intr-o coama netesalata. altfel era o femeie frumoasa, pe care nu am vazut-o niciodata aranjata. fuma la greu. la fel aveam sa fac si eu inca din prima zi, imediat dupa ce mama plecase plangand ca, vai, cum sa stau eu acolo, ca nu-i de stat acolo, ca e intunecoasa camera si tavanul e gaurit si baia e infecta, si pisicile umbla in voia lor prin casa cu parter, etaj si mansarda si camere la gramada, pentru cat mai multe provinciale fara pretentii. ce cautam eu aici? dar katy a asigurat-o pe mama ca la ea e ca la vechile pensioane de fete, baietii nu pot intra decat daca dovedesc relatii stranse de rudenie, si chiar si asa, in casa ei nu ar ramane picior de barbat niciodata noaptea. doar din cand in cand mai aparea betivu’ de barbat’su, la ore tarzii, sa-i faca scandal, sa sparga ceva, s-o bata pe ea. in rest, liniste, si mieunat, si stropi de ploaie cazuti in ligheanul pe care katy mi l-a montat in camera, sub gaura din tavan, caci in prima mea noapte acolo a plouat. moldoveanca mi-a luat cu imprumut geanta de voiaj si s-a mutat chiar in noaptea aia ca deja statuse de prea mult timp la katy si pana nici ea n-a mai suportat, saraca… am stat singura vreo doua nopti in camera mea, apoi a venit o tarancuta cu par rosu si sprancene nelalocul lor, in camera de langa (prin care se intra din a mea), de 1m patrat. si a venit si colega mea, o olteanca blonda, o splendoare, pe care am botezat-o repede patzakina, nici nu mai stiu cum o chema. si asta m-a carat dupa ea in europa, unde mi-am jurat sa nu mai calc in viata mea, dupa ce mi-am achizitioant din cocina aia chinezeasca o nevralgie de toata durererea si uratenia. dar patzy si-a luat cojocel turcoaz de iarna, si cizmulitze asortate, si gentutza aurie si cate si mai cate… eu mi-am luat catrafusele si am plecat la mama, sa ma trateze ea.

-m-am plictisit, fac o pauza de tigara -