“Era in fata unei tejghele intr-o bacanie si mama il astepta alaturi, si afara pe strada, ploaia de ianuarie prindea stalactite de crengile dezgolite ale copacilor. Ieseau impreuna din pravalie si mergeau tacuti pe trotoarul ud, el tinand o umbrela deasupra capului mamei si ea ducand punga cu mandarine. Treceau prin fata unei case unde se auzea cineva cantand la pian si muzica suna trist in dupa amiaza cenusie, insa maica-sa facuse observatia ca era un cantec frumos. Cand ajunsesera acasa ea fredona parca acest cantec, insa o lua cu frig si in seara aceea se culca devreme si pe urma veni doctorul, si mai bine de o luna veni in fiecare zi, insa ei ii era tot mai frig, si sosi si matusa Elle mereu surazand si doctorul mereu surazand, si mandarinele pe care nu le mancase nimeni se chircisera de tot in frigider. Si cand se termina totul el pleca impreuna cu matusa Ellen sa locuisca atunci intr-o casa darapanata in apropiere de Ponchatrain…”
Truman Capote, Alte glasuri, alte incaperi
Filed under: Uncategorized
